Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Bunăstarea în comunitate: o schimbare de paradigmă

 Din Bolivia până în Australia, din Letonia până în Africa de Sud, bogăţia naţiunilor şi potenţialul de dezvoltare sunt evaluate cu instrumente noi de lucru, în asentiment cu avertismentul formulat de celebrul economist Joseph Stiglitz, care avertiza încă de acum cinci ani că „ceea ce măsori determină ceea ce afli şi, dacă nu măsori ceea ce trebuie, rişti să iei măsuri greşite”1. Raportul Stiglitz2 este de departe cel mai citat document privind necesitatea de a evalua „starea naţiunilor” nu doar după PIB, ci şi după elemente mai subtile, care să indice schimburile necomerciale, starea capitalului uman şi sustenabilitatea ecologică a proiectelor sociale propuse. Lumea se schimbă. Aşteptările pe care le avem, în această lume în schimbare, se schimbă şi ele. Avem multiple grile prin care privim, când cu nădejde, când cu pesimism, direcţiile schimbării. Politologi de mare anvergură, precum Jacques Attali3, trag semnalul de alarmă şi afirmă că vechea logică a guvernării, a distribuţiei avuţiei şi a furnizării de servicii către populaţie a luat sfârşit şi că lumea policentrică în care ne mişcăm este una a marilor tensiuni şi a marilor dizarmonii. Mai calm şi mai încrezător în capacitatea umană de a stăpâni forţele contradictorii ale creşterii, Alvin Toffler4 crede că viitorul aparţine unei lumi capabile să ţină în echilibru resurse, iniţiative şi rezultate obţinute complementar de indivizi, de companii, de societăţi şi de guverne. Într-un fel sau altul, marile dezbateri contemporane cu privire la starea indivizilor şi a societăţilor se coagulează în jurul întrebărilor: ce este bunăstarea, cum poate fi ea măsurată şi, mai ales, cum poate fi ea asigurată ca să fie satisfăcătoare pentru toţi?

Direcţia de Coeziune Socială a Consiliului Europei caută deja de ani buni răspunsuri la aceste întrebări, încă dinainte de criza economică epuizantă, care a măturat mapamondul din SUA şi până în Japonia, de la Oceanul Îngheţat şi până la Oceanul Indian. Parte a răspunsului rezidă în căutarea unui model de declanşare, orientare şi susţinere a procesului de asigurare a sustenabilităţii dezvoltării pe continentul european, prin coeziune socială, văzută ca fiind „capacitatea societăţii de a asigura bunăstare pentru toţi membrii săi”. Îndeplinirea acestui obiectiv se poate realiza prin redefinirea modului în care sunt înţelese rolurile şi responsabilităţile sociale a fiecărui membru al societăţii, indiferent că acesta aparţine sferei de acţiune a autorităţii publice, mediului economic, mediului civic sau nu are o afiliere puternic definită.

România intră în modelul propus de Consiliul Europei, graţie proiectului Rolul dialogului social în dezvoltarea incluziunii sociale active, care aplică metodologia SPIRALL5 de construire a indicatorilor de bunăstare în 8 comunităţi urbane mari din ţară, într-un proces complex menit nu doar să stabilească jaloanele care să permită măsurarea progresului societal, ci şi să declanşeze schimbări de atitudine faţă de resursele şi de proiectele susţinute în comunitate care să răspundă năzuinţei de asigurare a bunăstării tuturor, inclusiv a generaţiilor viitoare, într-o manieră inclusivă şi echitabilă.

Conform metodologiei dezvoltate de Consiliul Europei şi aplicate în acest proiect, procesul de construire a teritoriilor de co-responsabilitate se realizează în 4 etape diferite, cu sprijinul grupurilor locale de acţiune, din care fac parte cei care se mobilizează în sprijinul acestor obiective generoase. Etapele sunt:

1.Definirea obiectivelor de bunăstare împreună cu cetăţenii (acestea sunt traduse sub formă de indicatori) şi analizarea situaţiilor sociale de la nivel teritorial pe baza acestora: acest aspect permite identificarea situaţiilor de excluziune social, prin utilizarea criteriilor exprimate de către cetăţeni;

2. Analiza politicilor locale din perspectiva obiectivelor de bunăstare;

3. Lansarea unor iniţiative pilot care vin să remedieze situaţii grave de excluziune socială: acestea permite dezvoltarea coresponsabilităţii actorilor teritoriali în raport cu obiectivele de bunăstare;

4. Dezvoltarea unui Plan Teritorial de Coresponsabilitate pentru promovarea progresului societal la nivel local.

La sfârşitul anului calendaristic 2011, Grupurile Locale de Acţiune din cele 8 localităţi de implementare a proiectului au mobilizat şi consultat peste 1400 de cetăţeni şi au condus procesul de formulare şi validare în grupuri omogene a criteriilor de bunăstare, aşa cum sunt ele văzute în cele 8 comunităţi.

Pe baza criteriilor exprimate de către cetăţeni sunt construiţi indicatorii de bunăstare, care servesc la evaluarea situațiilor locale din cele 8 comunități.

Până atunci, echipa de proiect vă propune o imagine sintetică a criteriilor de bunăstare, aşa cum au fost exprimate de către cetățeni și centralizate de echipa de specialiști. Precizăm faptul, că în conformitate cu metodologia SPIRAL, aceste rezultate au fost supuse validării cetățenilor care le-au formulat.

Echipa de specialiști a fost coordonată de către Călin Rus şi Bodgan Nadolu, care au utilizat pentru prelucrarea datelor, softul Espoir, special creat pentru asemenea aplicaţii de către Consiliul Europei. Cetăţenii au avut posibilitatea să-şi revadă rezultatele să comenteze şi să corecteze încadrările propuse, astfel încât imaginea finală să fie cât mai aproape de intenţiile lor.

Această ediţie a newsletterului propune spre reflecţie şi un exemplu internaţional: cel al oraşului Salaspils din Letonia, implicat într-un demers similar. Modul în care autorităţile locale şi comunitatea de cetăţeni au învăţat să conlucreze pentru aplicarea rezultatelor acestui proces invită la reflecţie şi este generator de optimism.

Note:

  1. http://www.nytimes.com/2009/09/23/business/economy/23gdp.html

  2. http://www.stiglitz-sen-fitoussi.fr/documents/rapport_anglais.pdf

  3. Jaques Attali, fondator şi preşedinte al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (1991-1993), eseist, consilier economic şi politic, autor a numeroase volume între care, cel mai recent, Scurtă istorie a viitorului este tradus în limba română şi publicat la Polirom, 2007.

  4. Cea mai recentă carte, Revolutionary Wealth, propusă de Alvin şi Heidi Toffler, publicată de editura Antet sub denumirea Avuţia în mişcare (2006) punctează apăsat faptul că în dinamica socială trebuie ţinut cont de resursele şi energiile pe care cetăţenii le pun la dispoziţia societăţii fără a aştepta o contravaloare monetară. Prosumul – în termenii lui Toffler – adică instanţa în care consumatorul este şi producător, filantropia, angajamentul necondiţionat sunt resorturi ale dezvoltării de care gândirea economică ancorată intr-o logică fundamental capitalistă eşuează în formularea de răspunsuri adecvate realităţii sociale.

  5. https://spiral.cws.coe.int/.

Articol de Mariana Cernicova