Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Coresponsabilitatea socială – element indispensabil pentru coeziunea socială

În prezent, o mare parte a economiştilor, a politicienilor sau a jurnaliştilor sunt de acord asupra faptului că trăim o situaţie de criză economică, dar şi socială; este evident, totuşi, că trebuie găsite răspunsurile şi mijloacele pentru a lupta împotriva acesteia, în dezacord cu soluţile propuse. În centrul dezbaterilor se găseşte preocuparea mai ales privind rolul instituţilor şi punerea sub semnul întrebării a intervenţiei lor în sfera economică şi socială – şi chiar a capacităţilor lor de arbitrare între actorii din acest domeniu.

Totuşi, problemele contemporane precum creşterea inegalităţilor, problemele de mediu, rarefierea resurselor arată că, de acum, este necesară depăşirea acestor dezbateri pentru o poziționare pe ceea ce ar putea constitui o a treia cale.

Într-adevăr, de ceva vreme întreprinderi private, dar şi instituţii publice, integrează noi modele de consultare, mai participative, mai locale, mai responsabile. De exemplu, întreprinderile din economia socială (şi solidară) adoptă un principiu de guvernare cooperativă şi activităţi care, rămânând profitabile, presupun constrângeri şi rezultate sociale şi de mediu. De asemenea, am observat, din ce in ce mai des in funcţionarea instituţiilor publice, practici de consultare cu beneficiarii prealabile luării decizilor şi o mai mare atenţie acordată realităţilor locale.

Responsabilitatea socială împărtăşită (coresponsabilitatea socială) se sprijină pe aceste experienţe, urmărindu-se consolidarea şi dezvoltarea lor pentru mărirea razei de acţiune.

O stare de criză socială recurentă

Deşi pe de-o parte bogăţia totală nu încetează să crească (potrivit creşterii PIB-ului), remarcăm, în paralel, creşterea frecvenţei situaţiilor de criză financiară, dar si socială, odată cu creşterea şomajului si creşterea unui sentiment de disconfort. Într-adevăr, Europa actuală este şi cea a celor 80 de milioane de persoane care sunt ameninţate de sărăcie şi de excluziune socială, în care un tânar activ din cinci este fără loc de muncă, iar un muncitor din zece trăieşte în sărăcie. Aceste situaţii se menţin şi la fiecare nouă criză economică se agravează, cu persoane care sunt nevoite să abandoneze proiectele de viaţă pe termen lung pentru a trăi în imediatul sfârşiturilor de lună dificile, care îşi pierd încrederea şi a căror demnitate este profund rănită.

În paralel, SUA este supusă la presiuni financiare şi la rate de îndatorare care pun in dificultate capacitatea ei de a pune în practică apărarea drepturilor omului şi mecanismele de protecţie socială.

Bunăstarea tuturor – actualmente, greu de asigurat de către societate

Pentru asigurarea progresului de care să beneficieze in mod real toată lumea, este necesară introducerea de noi referinţe. Conceptul de „bunăstare pentru toţi”, luând în considerare în mod direct rezultanta progresului și neexcluzând pe nimeni, este esenţial dacă dorim să măsurăm efectele fenomenelor, cum este cel al creşterii bogăţiilor.

În acest context, o creştere economică însoţită de-o creştere a disconfortului nu ar avea sens. De asemenea, dacă reluăm definiţia coeziunii sociale elaborată de către Consiliul Europei, anume, capacitatea unei societăţi de a asigura bunăstarea tuturor (inclusiv a generaţilor viitoare), aceasta ne permite să constatăm că actualmente capacitatea societaţii europene de-a asigura bunăstarea membrilor ei se regăseşte în dificultate, de aici decurgând necesitatea unor noi instrumente de acţiune.

Unul dintre aceste instrumente este cel de măsurare: avem nevoie de indicatori capabili să măsoare progresul în termeni de bunăstare şi care să fie pertinenţi pentru persoanele chestionate. Este prin urmare esenţial ca aceştia să rezulte în urma unui proces de consultare locală. Dar construirea indicatorilor concertaţi de bunăstare nu este decât  o parte dintr-un proces mai vast de co-decizie, care este animat de ideea responsabilităţii sociale împartăşite.

 

Coresponsabilitatea, un element central de acţiune în vederea bunăstării tuturor

Evident, responsabilitatea bunăstării tuturor este de competenţa fiecăruia şi implică global toată societatea. A fi responsabil semnifică deci primirea în partaj a puterii de răspundere pentru propriile acţiuni, ceea ce duce la conceperea responsabilităţii înainte de toate ca un partaj, o coresponsabilitate colectivă. Responsabilitatea socială împărtăşită presupune interdependenţa, în termeni de responsabilitate, a tuturor actorilor sociali care devin „co-factori de decizie”.

În acest cadru a te declara responsabil corespunde cu împărtăşirea aceleaşi realităţi si aceleaşi capacităţi de decizie, ceea ce este departe de interpretarea mai convenţională a responsabilității – corespunzătoare acceptării unei sarcini și eventual a culpabilității derivate din încălcarea termenilor.

De exemplu, utilizând indicatorii de bunăstare (sau de disconfort), care sunt realizaţi împreună cu cetăţenii, putem sesiza complexitatea situaţilor de responsabilitate. O situaţie de şomaj, de exemplu, va corespunde în mod cert unei lipse de locuri de muncă la nivel local, dar şi unor dificultăţi personale, din pricina transportului sau din lipsa timpului, din pricina unor dificultăţi familiale (boala unui copil), și devenite și mai dificile prin contactul deficitar cu instituţiile publice, şi din lipsa încrederii în sine. Vedem aici o serie întreagă de evenimente care produc o situaţie de disconfort şi, pentru fiecare dintre actori, inclusiv persoana în şomaj, partajul responsabilităţii situaţiei cu partajul soluţiei.

Rezolvarea acestei situaţii implică o acţiune colaborativă a tuturor actorilor, prin consultare, şi un angajament reciproc pentru obţinerea rezultatului dorit. Această metodă de consultare numită „contractul social multipartit” a fost aplicată mai ales in Franţa, în Mulhouse, în cazul persoanelor în dificultate şi s-a dovedit eficientă (şi economică) datorită beneficiului consultării şi construirii încrederii reciproce. Din alt punct de vedere, putem întelege cum un asemenea rezultat pozitiv a fost obţinut înţelegându-se responsabilitatea și aportul fiecărui actor.

Bineînțeles, autorităţile publice au o influenţă decizivă, doar dacă ne gândim la responsabilităţile fundamentale privind asigurarea democraţiei şi a drepturilor omului, dar această influenţă se exersează într-un cadru nou, fondat pe cooperare. De asemenea, întâlnim în mediul economic exemple de guvernare practicate de către organizaţii din economia solidară, dintre care unele sunt deja importanţi actori ai cetăţeniei locale.

Joël OBRECHT, secretar general Platforma Europeană IRIS

Traducere din limba franceză realizată de Ramona BĂLAN.