Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

O scurtă incursiune în tehnica photovoice și rolul acesteia în schimbarea socială

1. Ce este PhotoVoice?

PhotoVoice face parte din familia ”fotografiei participative”. Acestă metodă își are originea în fotografia comunitară care s-a impus în SUA și UK începând cu anii 60, având la bază teoriile educației informale și populare dezvoltate de către Paulo Freiere (Paulo Fereire (1921-1997),  supranumit și „cel mai mare gânditor informal”,  a subliniat rolul important al educației ca metodă de a depăși capcanele sărăciei).

Fotografia a fost folosită încă din anii 20-30 ca instrument pentru documentarea cazurilor grupurilor marginalizate și dezavantajate. În ultimul timp, fotojurnaliștii au căutat alternative la fotografia de tip documentar și au ales să dezvolte o metodă ce prespunea dezvoltarea unei relații cu subiecții scenei fotografice – fotografia participativă. Relația se putea construi în două moduri: prin interacțiune directă cu personajele fotografice sau suținerea acestora astfel încât ei să își dezvolte propriile fotografii. Astfel, participanții, de regulă persoane aparținând grupurilor vulnerabile beneficiază de training pentru a învăța să folosească camera foto. Camera foto devine vocea grupurilor marginalizate ce spune o poveste prin care se reflectă probleme cu care se confruntă respectivele grupuri.

Ca metodă, Photovoice a fost dezvoltată de către Caroline Wang și Marry Burris de la Universitatea Michigan în Programul „Sănătății Reproductive a femeilor din Yunnan”, China.  Photovoice se deosebește de alte metode ale fotografiei participative prin faptul că imaginile realizate trebuie să fie generate de către participanți. Această strategie are rolul de a implica participanții în procesul de generare a datelor.

2. Etape

Photovoice este un demers ce prespune mai multe etape consecutive. Acestea sunt următoarele:

a. Identificarea temei și recrutarea participanților

Dacă Photovoice este ales ca instrument într-un proiect de dezvoltare locală participativă, identificarea temei se realizează tot cu ajutorul cetățenilor, reprezentanți ai grupului țintă sau ai subiectului proiectului/programului. Dacă Photovoice nu este un instrument într-un proiect organizațional, orice cetățean poate iniția un demers de tip photovoice pentru a semnaliza anumite probleme sociale ce afectează colectivitatea, atât timp cât dispune de resursele necesare. După recrutarea participanților, au loc întâlnirile pentru stabilirea subtemelor specifice – idei de fotografii. Organizatorii pot să propună idei de subiecte, însă acestea vor fi discutate în cadrul întâlnirilor.

b. Asigurarea trainingului participanților

Pentru organizarea unui Photovoice este necesară precizarea unor specificități tehnice:

1. Precizarea tipului de cameră folosit și oferit participanților;

2. Pentru fiecare studiu trebuie luate în calcul: costurile aferente, durata proiectului și familiaritatea participanților cu tehnica și aparatura fotografică.  În cazul în care participanții nu sunt familiarizați cu aparatura sau tehnica fotografică, trebuie luat în calcul realizarea unui training. Aparatura oferită trebuie să fie ușor de manipulat de către orice participant. Fiecărui participant trebuie să i se aducă la cunoștință să respecte etica procesului: protecția datelor private, siguranța personală și obținerea datelor valide. Participanții nu sunt simple mijloace pasive de obținere a datelor, ci actori activi care vor genera conținut informațional.

c.  Selectarea și analiza fotografiilor

Participanții trebuie să se reunească într-un grup de tip focus-grup pentru a selecta fotografiile ce vor participa mai departe în acțiunea de sensibiliare, atenționare la problema propusă. Selectarea fotografiilor se poate realiza folosind un ghid semistructurat de evaluare sau tehnica dialogului nestructurat.

Dialogul activ specific metodei focus-grup prezintă avantajul de a permite contextualizarea fotografiei cât și înregistrarea informațiilor oferite de către fiecare participant

d. Prezentarea rezultatelor și inițiative pentru găsirea rezolvării problemelor semnalizate

Demersul nu își poate atinge scopul dacă rezultatele – fotografiile – nu sunt diseminate: organizarea de expoziții, distribuirea online, distribuirea către mass media.

3. Avantaje și dezavantaje

Ca orice metodă de investigație socială, și photovoice prezintă anumite avantaje și dezavantaje de care organizatorul ar trebuie să țină cont. Acestea sunt următoarele:

Avantaje:

Reprezintă o metodă valoroasă deoarece atrage atenția atât a pacienților cât și a comunității asupra unor probleme ce afecteză întreaga activitate. De asemenea, aceștia participă prin selectarea fotografiilor în procesul de analiză. Este un instrument complex deoarece combină mai multe tipuri de acțiuni: transmiterea informațiilor vizuale, discuții de grup și reflecția individuală.

Dezavantaje:

Principalele dezavantaje sunt reprezentate de durata asociată procesului – minim o lună – și costurile asociate: pregătirea participanților, costurile camerelor etc.

Bibliografie selectivă:

Hergenrathen, Kenneth et al.(2009): Photovoice as Community-Based Participatory Research: A Qualitative Review, Am. J. Health Behavior, 33(6): 686-698

GivenL. et al (2011): Photovoice: A Participatory Method for Information Science, Proceedings the American Society for Information Science and Technology, vol 48, Issue 1, pages1-3

http://www.photovoice.org/shop/info/methodology-series

Material realizat de Georgiana Păun

Asociația CRIES