Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Interviu cu Samuel Thirion – În secolul XXI, contextul este radical schimbat


Interviu cu Samuel Thirion, administrator DG III
– Coeziune Socială, Consiliul Europei (Strasbourg), responsabil cu dezvoltarea indicatorilor de bunăstare prin implicarea cetăţenilor şi iniţiator al metodologiei SPIRAL la nivel european

- La nivel declarativ, în România, auzim adesea că solidaritatea şi coeziunea sunt valori fundamentale pentru secolul XXI. Totuși, aceste declarații nu conduc neapărat la acțiune practică, de pildă la demonstrarea consumului responsabil sau la solidaritate în relațiile economice. Ce credeți că ar trebui făcut pentru a crea puntea între nivelul declarativ – cu frumosul tărâm al reflecției sociologice și politice – și cel acţional, pentru a provoca schimbări la baza societății?

- În secolul XXI contextul a fost schimbat în mod radical comparativ cu secolele trecute. în timp ce o lungă perioadă de timp am asimilat progresul societăţii cu progresul economic şi tehnologic, şi de la cel de-al doilea război mondial, cu creşterea PIB-ului, acum ne dăm seama că un asemenea model nu mai poate funcţiona. Asta nu doar fiindcă începând cu anii 1980 constatăm o discrepanţă între dezvoltarea economică şi gradul de satisfacţie al cetăţenilor, sau că dezvoltarea nu mai este astăzi generatoare de locuri de muncă (așa cum a fost de pildă între anii 1945-1975), dar mai ales fiindcă trăim într-o lume a resurselor limitate. Aceste limite sunt din ce în ce mai evidente în prezent, mai mult decât oricând, mai ales în ceea ce priveşte problemele de mediu.

Aceste aspecte impun revizuirea de fond a noţiunilor de luptă contra sărăciei, pentru drepturi, dezvoltare, coeziune socială şi chiar pentru democrație. Într-adevăr, ideea că bogaţii pot continua să acumuleze continuu resurse şi că lupta contra sărăciei constă doar în ajutarea celor mai defavorizaţi să-şi recupereze întârzierea nu poate funcţiona decât dacă resursele sunt nelimitate.  În caz contrar, bogăţiile exploatate de primii sosiţi nu mai sunt în final disponibile pentru cei care se presupune că vor ajunge la ele mai târziu.

De la un anumit nivel de epuizare a bogăţiilor şi resurselor, lupta contra sărăciei implică în mod inevitabil o limitare privind acumularea de bogăţie de către cei care sunt cei mai favorizaţi, pentru a permite tututor de a avea acces la bogăţie. Chiar şi noţiunea de drept este afectată. Într-adevăr, dreptul pentru toţi într-o lume a resurselor limitate este inevitabil legat de noţiunea de echitate. Acest lucru a fost evident în cadrul negocierilor de la Copenhaga din decembrie 2009 dedicate schimbărilor climatice. Pentru prima dată s-a discutat despre un drept al accesului echitabil la spaţiul atmosferic, concept care poate fi extins la toate tipurile de resurse.

În acest context, chiar şi noţiunile de dezvoltare şi de progres societal trebuie revăzute. Veritabila dezvoltare nu mai este cea a PIB-ului, ci a unei mai bune valorificări a resurselor existente pentru bunăstarea tuturor, inclusiv a generaţiilor viitoare, ceea ce implică – printre altele – şi o repartiţie echitabilă pentru toţi a bogăţiilor. Tocmai în acest sens coeziunea socială, definită drept capacitate a unei societăţi de a asigura bunăstarea tuturor, capătă o importanţă capitală. Ea presupune dezvoltarea unei coresponsabilităţi între toţi actorii şi conduce la revizuirea bazelor democraţiei, întrucât construirea unei viziuni împărtășite a bunăstării ca obiectiv de progres devine un element cheie al oricărui proces de progres.

-La scară europeană, tot mai multe comunități se conectează la conceptul de ”teritorii de coresponsabilitate”, cu speranța că în acest mod textura societății, rețelele, legăturile dintre autorități și cetățeni pot fi întărite. Timișoara, Mulhouse, Trento, mai multe orașe din Regiunea Valonă[1] au făcut un asemenea exercițiu. Apreciați că rezultatul a condus la sporirea coresponsabilității? Este mai multă coeziune socială în plan local în aceste teritorii?

- Teritoriile de coresponsabilitate sunt la baza acestei noi concepţii privind progresul societal pentru bunăstarea tuturor, inclusiv pentru generaţiile viitoare, deoarece acest tip de procese pot fi dezvoltate mai ales la nivel local, apropiat de cetăţeni. În timp ce progresul proiectat pe creşterea PIB-ului se baza mai ales pe politici globale şi macro-economice, şi se putea înscrie în abordări descendente (top-down), construirea progresului pentru o mai bună valorificare a bogăţiilor pentru bunăstarea tuturor se realizează la nivel local cu ajutorul cetăţenilor şi actorilor locali, pornind de la propriile lor cuvinte.

Procesele lansate începând cu 2005 în oraşele pe care le-aţi menţionat au permis dezvoltarea bazelor metodologice pentru acest demers. Acum rezultatele acestor procese trebuie extinse la nivel regional, naţional şi european pentru a chestiona alegerile politice nu doar la nivel local, ci şi la celelalte niveluri, cum s-a început deja în anumite regiuni sau țări, precum Regiunea Valonă. Aceasta este esența Planului de Acţiune pentru Coeziune Socială a Consiliului Europei. În același timp, am sesizat că şi la nivel local construirea coresponsabilităţii pentru bunăstarea tuturor nu este evidentă şi cere timp. Este vorba de crearea unei noi culturi, mai ales în ceea ce privește gestiunea politicilor publice.

- Un număr semnificativ de activități și proiecte din țările fost-comuniste încearcă să reînvie spiritul comunitar din societate în sensul generos, european și modern al termenului. Totuși, dușul rece al realităților ultimilor 20 de ani relevă faptul că diferențele dintre săraci și bogați cresc exponențial, că apar fenomene pe care nu le cunoșteam, cum ar fi ”oameni fără adăpost”, ”copiii străzii”, consumul de droguri, șomaj masiv care afectează populația tânără. Cum putem combate asemenea fenomene, fără a recurge la atât de detestatele soluții hiper-centralizate, supra-controlate, cu intervenții de sus în jos în privința tuturor aspectelor vieții – trăsături pe care le atribuim modelului comunist de organizare și guvernare?

- Tocmai demersul de coresponsabilitate construit la nivel local vizează re-crearea unei societăţi care să nu mai genereze excluziune socială sub toate formele ei, vizează un proces de consultare locală cu cetăţenii; nu centralizată, nu descendentă.

Într-o formă simplă am putea spune că în trecut centralismul convenea atât liberalismului în vest, cât şi comunismului în estul Europei, în timp ce astăzi principala provocare este construirea progresului de jos în sus, împreună cu cetăţenii, plecând de la propriile lor cuvinte şi în colaborare cu actorii locali. Aceasta nu înseamnă că totul trebuie făcut la nivel local. Nivelurile superioare au, de asemenea, un rol foarte important de jucat, mai ales în  afirmarea valorilor şi principilor etice fundamentale pentru progresul spre bunăstarea tuturor, inclusiv a generaţiilor viitoare. Numai pe această cale, făcând legătura între procesele locale, pe de o parte, şi valorile şi principiile fundamentale împărtășite la nivel global, pe de alta, vom reuşi să punem capăt tuturor formelor de excluziune şi discriminare.

- În perioada crizei pe care o traversăm, din ce în ce mai multe voci – din Europa, dar și în alte zone ale lumii dezvoltate – cheamă, mai deschis sau mai voalat, la egoism, la abordări mult mai pragmatice, sugerând că solidaritatea și coeziunea nu mai sunt actuale. Care este răspunsul dumneavoastră în fața unui asemenea curent de opinie?

- Din punct de vedere obiectiv, criza repetată prin care trecem, mai ales după 2008, este rezultatul exacerbării modelului bazat pe egoism, pe căutarea profitului supradimensionat şi pe termen scurt, fără ca cei care îl înregistrează să-şi pună problema consecinţelor unor asemenea exigenţe deconectate de realitatea economică, socială şi de mediu a lumii în care trăim. Bulele financiare sunt cel mai bun exemplu. Este absurd să dorești rezolvarea unei probleme prin însăși cauza ei; acesta nu duce decât la amplificarea crizei – cum se întâmplă în prezent prin îndatorarea SUA.  Din contră, trebuie revizuite radical bazele conceptuale ale alegerilor care sunt făcute şi, după cum am explicat şi mai devreme, aceasta presupune inevitabil căutarea unei repartiţii echitabile a bogăţiilor. Este semnificativ de altfel faptul că în prezent chiar şi unii dintre cei mai bogaţi încep sa gândească astfel.

- În spirit optimist, o angajare civică sporită și o adâncire a coeziunii sociale ar trebui să conducă la mai multă fericire și satisfacție socială. Credeți că legătura dintre prima grupă de termeni și fericire este directă? Și dacă da, ce argumente ar susține această opinie?

- Mai întâi, toate teritoriile care s-au angajat în procesul Teritorii de coresponsabilitate afirmă că procesul de consultare şi de implicare a cetăţenilor este prin el însuşi generator de coeziune socială şi de bunăstare. De altfel, printre criteriile exprimate de către cetăţeni, legătura socială, echitatea socială, dialogul, consultarea, recunoaşterea, angajamentul civic, sensul vieţii etc. sunt criterii esenţiale ale bunăstării. Sunt chiar centrul dinamicilor de bunăstare pentru toţi. Acest fapt este fundamental pentru a putea concilia bunăstarea generaţiilor actuale cu bunăstarea generațiilor viitoare, căci fără aceasta suntem antrenaţi în căutarea bunăstării materiale nelimitate fără a găsi vreodată satisfacţie, căci trăim frustraţi de lipsa unei legături sociale şi a unei veritabile cetăţenii, cum se întâmplă din păcate prea des în prezent.  Da, procesele de consultare la nivel local sunt generatoare de bunăstare pentru toţi cei care participă, deja prin însuși procesul de construire, care încorporează toate aceste valori.

În plus, definind ca obiectiv progresul pentru bunăstarea tuturor, așa cum îl propunem în metodologia SPIRAL, punem în lumină toate posibilităţile de ameliorare a bunăstării, începând cu cele care presupun mici schimbări în maniera de gestionare a acţiunilor deja existente, fără mari investiţii. Astfel de schimbări ar fi, de exemplu, dirijarea acţiunilor de susţinere socială într-o manieră mai concertată, transparentă, manifestând respect și recunoaştere în relaţii stabilite ca de la egal la egal, evitând orice formă de paternalism etc. Cártele de coresponsabilitate socială, pornind de la criterii de bunăstare formulate de cetăţeni pot fi instrumente importante pentru a aduce asemene îmbunătăţiri, aşa cum s-a petrecut în Mulhouse.

În cele din urmă, procesul duce la reorientarea tuturor politicilor spre bunăstarea tuturor, a generaţiilor prezente şi a celor viitoare, şi la includerea lui în toate deciziile care se adoptă, permiţând astfel atingerea lui într-o manieră mult mai directă şi mai eficientă. De exemplu, facilităţile pentru circulaţie şi transporturi pot fi generatoare de bunăstare într-o mai mare măsură dacă sunt motivate prin raportarea la generaţiile prezente şi viitoare (sprijinindu-se pe criteriile cetăţenilor pentru generaţiile prezente şi prezervarea resurselor şi a mediului pentru generaţiile viitoare), şi nu doar prin raportarea la un obiectiv de mai bună fluiditate a circulaţiei, care nu este decât un obiectiv intermediar.

Interviu realizat de Mariana CERNICOVA, responsabil marketing şi comunicare; Traducere din limba franceză realizată de Ramona BĂLAN.



[1]Una din cele trei regiuni administrative ale Belgiei, cuprinzând zona de sud (aprox.55% din suprafața statului) și locuită de aproximativ 1/3 din populația țării. (N.trad.)