Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Retrospectiv, despre un proiect ambițios de dezvoltare a incluziunii sociale în România prin dialog social, participare civică și dezvoltarea unor practici de coresponsabilitate

Mihaela Vețan, managera proiectului Rolul dialogului social în dezvoltarea incluziunii sociale

Demersul nostru, în ideea de dezvoltare comunitară a unor practici inovatoare de incluziune socială, a gravitat în jurul câtorva concepte-cheie: cetățeni, comunitate,  decizii de jos în sus (bottom-up), bunăstare pentru toți, excluziune, sărăcie, teritoriu de  coresponsabilitate, dialog social.  Dacă ar fi să mă refer doar la unul dintre obiectivele importante ale proiectului,  acela de pune la aceeași masă cât mai mulți actori dintr-o comunitate (fie că sunt cetățeni, reprezentanți ai ONG-urilor, autorităților sau ai mediului de afaceri) pentru a-i coresponsabiliza, pentru a-i face să colaboreze pentru rezolvarea unor probleme cu care se confruntă comunitatea în care ei activează, pot spune că un pas mare a fost făcut. În cele 8 orașe de implementare ( Arad, Brașov, București, Cluj-Napoca, Iași, Oradea, Sibiu, Timișoara) au fost constituite cele 8 Grupuri locale de Acțiune (un total de 242 structuri active la nivel local), grupuri care care în urma rezultatelor obținute în procesul de consultare cetățenească de construire a indicatorilor de bunăstare (conform metodologiei SPIRALL concepută de Consiliul Europei) și au elaborat tot atâtea planuri locale de acțiune (cu propuneri de proiecte și inițiative inovatoare care să răspundă nevoilor semnalate de cetățeni). Parte din  proiectele-pilot propuse în aceste planuri sunt în plină implementare în momentul de față și pot fi consultate sub forma unor scurte interviuri pe pagina web a proiectului (http://dialogsocial.cries.ro/proiecte-pilot-premiate/).

Un aspect  esenția al caracterului inovator al proiectului nostru a fost dat de participarea în mecanismul de construire a indicatorilor locali de bunăstare a unor grupuri de cetățeni tradițional excluși din procesele de consultare politică sau în demersurile de investigare a opiniei publice. De pildă, grupul de cetățeni care a reprezentat persoanele fără adăpost, grupul migranților și resortisanților sau grupul persoanelor private de libertate. Ne-am propus astfel să mergem mai departe pe calea către un demers incluziv de construire a unei viziuni împărtășite a progresului unei comunități, consecvenți ideii că nu putem dezvolta demersuri incluzive fără să avem o cât mai largă participare încă de la momentul 0 – cel al definirii obiectivelor. Cu toate acestea, accentul nu l-am pus pe număr, ci pe reprezentarea unor grupuri sociale reprezentative la nivel local, atât categorii de cetățeni stimabili, care sunt privilegiați de percepția generală, cât și categorii care de obicei sunt marginalizate sau chiar mute în societățile contemporane. Am convingerea că dacă vrei să lupți împotriva excluderii sociale sau vrei să combați sărăcia, nu poți fi eficace dacă lansezi demersuri unilaterale, propunând doar măsuri exterioare și fără o implicare directă a beneficiarilor.

Sunt comunitățile din România pregătite să valorifice demersuri de coeziune socială orientate spre construirea unei bunăstări pentru toți membrii societății?

Cel mai probabil suntem, ca societate, încă în faza de interiorizare a valorilor pe care se fundamentează aceste demersuri coezive ce ne propun să regândim felul în care suntem obișnuiți să conviețuim la ora actuală: în mare parte pe cont propriu, iar pe de altă parte indiferenți (ca să nu zic risipitori) față de resursele comunității. Poate nu va trece mult timp și ne vom da seama că pentru a asigura bunăstarea pentru noi și semenii noștri, cu atât mai mult pentru generațiile viitoare, trebuie să ne schimbăm optica referitoare la felul cum va arăta viitorul. Soluțiile și resursele pentru are realiza acest lucru există în mare măsură în interiorul comunităților, dar între a le numi și a le activa este un întreg proces de mobilizare socială. Totul ține de voința de a face și de a schimba ceva în societatea în care trăim.

În cele 8 orașe de implementare au fost propuse peste 100 de proiecte și inițiative, mai mari sau mai mici, majoritatea dintre ele ca răspuns direct la criteriile exprimate de cetățeni în procesul de consultare. Sperăm ca cele mai relevante dintre ele să fie materializate într-o manieră coresponsabilă de către membrii GLA-urilor, aidoma celor 8 proiecte-pilot câștigătoare în competiția Împreună pentru un teritoriu de coresponsabilitate.

Obiectivul construirii Teritoriilor de coresponsabilitate este unul de termen mediu și este foarte dependent de aportul actorilor din fiecare comunitate. Cine urmărește componența GLA-urilor observă cu ușurință că din structura lor fac parte și instituții ale statului sau autorități locale. Putem spune că în măsura posibilităților lor autoritățile au susținut demersul nostru. La Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara împreună cu Consiliul Local Timișoara au adoptat în 2012 Carta Responsabilității Sociale Partajate. Am inițiat acest demers de semnare a Cartei și în alte orașe (Arad, Cluj-Napoca, Sibiu) si cel puțin la nivel declarativ există deschidere din partea autorităților locale pentru finalizare.

Procesul de dezvoltare a coresponsabilității se desfășoară pe două niveluri principale de intervenţie:

  • întărirea proceselor de incluziune socială existente, în sprijinul persoanelor marginalizate social;
  • trecerea de la procese de incluziune socială la cele de promovare a coeziunii sociale, în beneficiul tututor membrilor societăţii.

Instrumentul principal de lucru folosit în cadrul acestui demers este cel al dialogului social, înţeles ca dialog între toţi actorii relevanţi dintr-o comunitate, care doresc să se implice în dezvoltarea comunităţii sub forma unui teritoriu de coresponsabilitate.

 

Metodologia folosită în acest proiect este dezvoltată de Consiliul Europei și urmărește construirea indicatorilor de bunăstare prin implicarea cetăţenilor şi a comunităţilor locale[1]. Dezvoltarea acestei metodologii are la baza preocuparea Consiliului Europei de definire şi măsurare a coeziunii sociale.

Consiliul Europei defineşte coeziunea socială drept „capacitate a unei societăţi de a asigura bunăstare pentru toţi membrii săi, prin reducerea disparităţilor la minimum şi evitarea marginalizării, de a gestiona diferenţele şi de a oferi mijloace pentru a asigura protecţia socială tuturor membrilor săi”. Coeziunea socială este deci un concept politic esenţial pentru realizarea celor 3 valori fundamentale promovate de către Consiliul Europei: drepturile omului, democraţia şi statul de drept. Societăţile divizate şi inegale nu sunt numai injuste, dar ele nici nu pot asigura stabilitate pe termen lung.[2]

 


[1] România este prima ţară din Europa Centrală şi de Est care aplică această metodologie, Timişoara fiind primul oraş din România în care a fost implementată metodologia încă din faza de pilotare a acesteia (2007-2009). În prezent, demersul este implementat la nivel internaţional: Mulhouse (Franţa), Paris (Franţa), Trento (Italia), Insula Capul Verde, Montijo (Portugalia), 20 de comunităţi din Regiunea Valonă (Belgia) ș.a.

[2] cf. Noua Strategie şi Planul de Acţiune al Consililui Europei în domeniul Coeziunii Sociale, 2010.