Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Rolul dialogului social în dezvoltarea incluziunii sociale active dezvoltă un instrument colaborativ de construire a soluţiilor la nivel local

 

Mihaela Veţan, Asociația CRIES, manager de proiect

Prin proiectul Rolul dialogului social în dezvoltarea incluziunii sociale active lansăm în România 8 teritorii de co-responsabilitate. Ce presupune acest lucru şi de ce dorim să dezvoltăm acest proces?

Societatea noastră trece prin momente dificile. Criza care a marcat ultimii ani a afectat profund viața noastră, confruntându-ne dureros cu probleme de o mare gravitate. Problemelor structurale, precum cele din sistemul public de sănătate și din cel de învățământ, din domeniul serviciilor sociale, ca să menționăm doar câteva, li se alătură scăderea veniturilor și creșterea numărului celor expuși sărăciei și marginalizării.

În acest context, mai mult ca oricând, avem nevoie de răspunsuri complexe la problemele cu care ne confruntăm. Nu putem obține rezultate acționând izolat, nu putem avea un impact suficient lucrând sectorial. Este momentul ca actorii comunitari, membrii comunității cu o responsabilitate asumată față de destinul acesteia, să se întâlnească într-un răspuns congruent, într-un efort conjugat de soluționare a marilor provocări cu care ne confruntăm astăzi.

Răspunsul pe care îl dezvoltă demersul nostru la problemele unei comunități este unul structural, prin care propunem nu numai un instrument de construire a unor soluţii conjugate, dar şi de asumare a acestora la nivelul actorilor locali.

Cu alte cuvinte, vorbim de un instrument complex, care odată transferat la nivelul unei comunități, facilitează întărirea unor legături sociale teritoriale, care să faciliteze parteneriate locale şi înţelegerea importanţei de a acţiona împreună.

Procesul se desfășoară pe două niveluri principale de intervenţie:

  1. întărirea proceselor de incluziune socială existente, în sprijinul persoanelor marginalizate social;
  2. trecerea de la procese de incluziune socială la cele de promovare a coeziunii sociale, în beneficiul tututor membrilor societăţii.

Proiectul nostru se desfășoară sub egida dialogului social, înţeles ca dialog între toţi actorii relevanţi dintr-o comunitate care doresc să se implice în dezvoltarea comunităţii sub forma unui teritoriu de coresponsabilitate.

Demersul se fundamentează pe o metodologie dezvoltată de Consiliul Europei[1] şi care a fost implementată la nivel internaţional în mai multe teritorii din Franţa, Italia, Regiunea Walonă, Portugalia, Insula Capul Verde etc.

Procesele de dezvoltare a co-responsabilităţii teritoriale sunt demersuri extrem de complexe, care sunt lansate pe termen lung şi comportă angajamentul real al actorilor locali. Un astfel de proces presupune în primul rând schimbarea culturii de acţiune, trecerea de la o cultură a concurenţei şi intervenţiei fragmentare la o cultură a cooperării şi parteneriatului.

Un teritoriu co-responsabil este o comunitate de actori publici, privaţi şi ai societăţii civile, care împărtăşesc o strategie teritorială de acţiune (proiecte, acţiuni, angajamente, dezvoltarea de reţele) pentru a asigura coerenţă, coeziune şi sustenabilitate teritoriilor. În felul acesta, fiecare asumă o parte din responsabilitatea colectivă, în sensul în care a fost explicitată şi asumată prin intermediul proiectului comun. Aceste practici schiţează un model de dezvoltare durabilă, incluzivă şi relaţională, care acordă o atenţie mai mare resurselor umane şi naturale, precum şi necesităţii de reducere a tensiunilor şi conflictelor. Un teritoriu co-responsabil, este prin urmare un proiect ambițios de construcţie socială.

Acest demers de construcție socială este într-o strînsă relaţie cu câteva elemente principale legate de modul implicării în viaţa publică, precum:

  • maniera de luare a deciziilor şi modul de implementare a democrației participative la nivel local;
  • problema responsabilităţii – asumarea responsabilităţii presupune capacitatea cetățenilor și a organizațiilor de angajament și respect pentru anumite valori comune;
  • problema încrederii interpersonale şi a solidarităţii faţă de toţi actorii teritoriali.

Demersul de dezvoltare teritorială este un mod de a acţiona pentru a rearticula dialoguri esenţiale între local şi global, interese particulare şi interese colective, interese de termen scurt şi termen lung, bunuri individuale şi bunurile comune, complexitatea situaţiilor şi simplitatea soluţiilor. Toate acestea vizează un sens înţeles, asumat şi partajat al dezvoltării[2].

Dezvoltarea procesului de teritoriu de coresponsabilitate presupune parcurgerea mai multor etape:

  1. structurarea şi gestionarea spaţiilor de concertare
  2. colectarea şi atribuirea criteriilor de bunăstare
  3. analiza politicilor şi iniţiativelor existente pe bata criteriilor de bunăstare
  4. realizarea Planului Local de Actiune
  5. trecerea de la Planul Local de Acţiune la Planul Teritorial de Coresponsabilitate

Principalele avantaje ale acestui demers pentru comunităţile locale se referă la:

  • construirea unei viziuni comune cu privire la dezvoltare şi progres societal;
  • mobilizarea diferitelor tipuri de actori teritoriali – dezvoltarea de spaţii şi instrumente de participare teritorială, de implicare, de co-producţie, co-responsabilitate;
  • creşterea coerenţei şi coeziunii teritoriale;
  • capacitate crescută de a identifica soluţii locale pentru depăşirea crizei financiare, economice, sociale şi culturale;
  • capacitate crescută de colaborare, de inovare şi de dezvoltare a soluţiilor transversale.

Astfel, prin construirea unor spaţii autentice de dialog contribuim la identificarea de soluţii şi resurse necesare pentru depăşirea situaţiei de criză, dar şi pentru construirea unui viitor mai incluziv şi echitabil, inclusiv pentru generaţiile viitoare. E adevărat, dialog nu mai înseamnă orice formă de schimb de informații sau de polemică, ci devine premisa sine-qva-non pentru construirea unor relații trainice de colaborare în vederea dezvoltării comunitare, bazate pe inovație și co-responsabilitate.


[1] Alături de metodologia dezvoltată de către Direcţia de Coeziune Socială a Consiliului Europei, la nivel european există mai multe instrumente relevante: sistemul guvernării multi-nivel, acţiuni coordonate, plan teritorial de acţiune concertată – în general instrumente specifice democraţiei participative, dezvoltării de mecanisme tip Agenda locală 21, metoda deschisă de coordonare, indicatori de guvernare participativă, indicatori teritoriali etc.

[2] In acest sens, există mai multe instrumente la nivel internaţional care sunt folosite: «contractele sociale multipartite» (Consiliul Europei), «sistem de garantare colectivă a calităţii», «diagnosticul social», «co-evaluarea demersurilor locale prin implicarea beneficiarilor».