Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Sărăcia și inegalitățile în societăți ale drepturilor omului: paradoxul democrațiilor (21-23 februarie 2013, Strasbourg)

Notă introductivă:

În perioada 21-23 Februarie 2013, la Strasbourg, Consiliul Europei în parteneriat cu Comisia Europeană, a organizat conferința Sărăcia și inegalitățile în societăți ale drepturilor omului: paradox al democrațiilor. Evenimentul a fost structurat în:

 

21-22 Februarie 2013

   

Conferinţa Sărăcia și inegalitățile în societăți ale drepturilor omului: paradoxul democrațiilor

 

23 Februarie 2013

 

  Ateliere de lucru Partajând experienţe şi resurse în lupta împotriva sărăciei

Informații generale despre conferință:

Conferința a prilejuit întâlnirea unui număr de peste 400 de participanți, din 50 de țări, persoane implicate în lupta împotriva sărăciei și în demersuri de promovare a coresponsabilității sociale. Din România au participat 14 persoane, două dintre ele reprezentând Asociaţia CRIES-Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare.

În deschiderea Conferinței au vorbit reprezentanți ai Consiliului Europei și ai Comisiei Europene, precum și reprezentanți ai mediului universitar din diferite țări europene. Dintre ideile principale care au fost transmise, reținem:

- strânsa legătură între sărăcie – discriminare – violarea drepturilor fundamentale (sărăcia reprezentând o violare repetată a drepturilor omului);

- protecţia contra sărăciei ca drept frundamental (art. 30 Convenţia Drepturilor Omului);

- violarea drepturilor omului prin politicile fiscale, uneori chiar şi cele sociale;

- apelul la dezvoltarea coresponsabilității sociale, care trebuie să se traducă prin forme noi de împărțire și distribuire a resurselor, precum și preocupări de evitare a risipei de resurse;

- apelul la luarea în considerare a efectelor multiple ale șomajului, nu numai din prisma deficitelor bugetare ci și al securității sociale și a stabilității sociale;

- s-a pus în discuție faptul că prin creșterea inegalităților sociale se vor pune în pericol valorile democrației și regimurile politice;

- s-a atras atenția asupra faptului că în prezent există un pericol de regres al drepturilor umane câștigate până în prezent în Europa;

- necesitatea de a gândi politici de evitare a rispei de resurse, inclusiv a resursei umane;

- s-a atras atenția asupra faptului că în prezent avem cel mai mare număr de persoane educate, care nu își găsesc locuri de muncă potrivite (un potențial de creativitate care nu este corespunzător folosit de societatea actuală);

- au fost menţionate diferite metode/instrumente ce pot reduce inegalităţile din cadrul societăţii:

1. valorificarea bunurilor comune (commons), acestea având un rol major în lupta contra sărăciei, întrucât pot da comunităţii posibilitatea de a sprijini persoanele aflate în situaţii de risc (ex. fără locuinţă etc.); s-a punctat faptul că sărăcia este un rezultat al distribuirii inegale a proprietăţilor private, fiind însă posibilă ameliorarea ei prin intermediul proprietăţilor comune;

2.  legalizarea modului de accesare şi utilizare sa bunurilor/spaţiilor comune;

3. protejarea prin constituţie a bunurilor/spaţiilor comune (acestea ar trebui să aibă aceeaşi protecţie ca proprietatea privată);

4. venitul minim garantat (fiind importantă metodologia de calculare a acestuia);

5. adoptarea unui raport maxim între salariul minim şi salariul maxim;

6. introducerea unui subcapitol de cheltuieli alocate dezvoltării umane în PIB;

7. evitarea privatizărilor (foarte important, întrucât privatizarea transformă proprietatea comună, aparţinând comunităţii în proprietate privată);

8. taxarea specială a terenurilor cărora li s-a adăugat o valoare (socială/comunitară);

La sesiunea de prezentare a unor demersuri inovatoare de promovare a coresponsabilității sociale, Mihaela Vețan, președinte Asociația CRIES-Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare, a fost invitată să prezinte parteneriatele de solidaritate ASAT (www.asatromania.ro) ca instrument de luptă împotriva sărăciei.

Cu ocazia Conferinței a fost lansat și cel mai recent Ghid realizat de către Consiliul Europei: Vivre en dignité au XXI e siècle: Pauvrete et inégalité dans les sociétés de droits humains – le paradoxe des démocratie (versiune provizorie).

Mai multe informații despre programul conferinței și invitați pot fi consultate la pagina web: http://rights-poverty.eu/conference-fr/.

În sesiunea de încheiere s-a subliniat faptul că în cadrul Conferinței au fost puse în discuție câteva teme care nu au fost până în prezent intrinsec legate de politicile de combatere a sărăciei, și anume:

- lupta împotriva risipei de resurse;

- lupta de a mări accesul la bunuri comune (dreptul comunităţii de a accesa bunurile comune, acestea aparţinând de drept comunităţii);

- promovarea co-responsabilității sociale.

 

III.Informații generale privind atelierele de lucru

Organizate ca extensie a Conferinţei din 21-22 februarie, atelierele din 23 Februarie au fost dedicate aprofundării metodelor deja dezvoltate de Conciliul Europei (platforma Edgeryders şi metodologia SPIRAL), în vederea inovării metodelor de planificare a acţiunilor locale împotriva sărăciei, a modului de identificare, mobilizare şi valorificare optimă a resurselor comunităţilor locale.

Aplicându-se metoda Open Space, participanţii au lucrat pe grupuri de lucru, în jurul unor problematici specifice legate de:

  1. posibilitatea dezvoltării unui management democratic al proiectelor, inclusiv printr-o mai bună implicare a beneficiarilor;
  2. identificarea, activarea, refolosirea de resurse materiale și imateriale existente la nivel local și global în lupta de combatere a sărăciei;
  3. rețele locale, naționale și transnaționale care pot fi dezvoltate în vederea folosirii eficiente a cunoștințelor, informaților, competențelor, etc.

Dintre principalele aspecte puse în discuție la primele două ateliere (din motive logistice nu am participat la atelierul 3), redăm mai jos următoarele informații:

În cadrul primului atelier au fost abordate mai multe teme de discuții, precum:

- 1.a) posibilitatea dezvoltării unui management democratic al proiectelor, inclusiv printr-o mai bună implicare a beneficiarilor;

- 1.b) dezvoltarea încrederii prin acțiuni de cooperare;

- 1.c) implicarea în proiecte a cetățenilor cu background diferit;

- 1.d) cum te asiguri că autoritatea publică facilitează acţiunea;

1. a) Posibilitatea dezvoltării unui management democratic al proiectelor, inclusiv printr-o mai bună implicare a beneficiarilor:

- s-a subliniat că în prezent este necesară o democratizare a democrațiilor;

- micro-level poate participa la influențarea macro-levelului: s-a pus în discuție în ce condiții dezvoltarea unui management democratic al proiectelor și organizaților poate contribui la ameliorarea regimului democratic într-o societate;

- o mai bună înțelegere a diferitelor roluri care există într-o societate: rolul instituților,experților, cetățenilor etc;

- nevoia de a crea contexte de încredere în care cetățenii să lucreze cu instituțile;

- s-a discutat despre rolul serviciilor sociale într-o democrație și în ce măsura welfarestate-ul mai reprezintă un reper în definirea democrației (se poate vorbi despre o democrație reală în societăți în care statul se retrage din sfera socială?);

- necesitatea de a crea cetățenilor competențe de a lucra împreună și de a colabora cu instituțiile statului;

- s-a atras atenția că tot mai mult sunt prezente tendințe de învinovățire a săracilor pentru situația în care se găsesc;

- plecând de la faptul că proiectele se desfășoară pe o perioada determinată, s-a pus în discuție cum poți să imprimi anumite direcții de dezvoltare a societății prin intermediul proiectelor.

1.b) Dezvoltarea încrederii prin acțiuni de cooperare:

- s-au pus în discuție modalități diferite de construire a încrederii necesare cooperării: împărtășirea de informații, dezvoltarea unei viziuni comune despre obiectivele societale și prioritățile momentului (pentru a depăși dimensiunea fragmentară a acțiunii);

- cooperarea este posibilă când există o înțelegere comună a unor probleme și se agrează obiective comune şi soluții comune de rezolvare;

- s-a pus în discuție rolul economiei colaborative, caracterizată prin: co-consum, co-producție, co-working;

- necesitatea de a crea o cultură și competențe pentru co-working (în prezent suntem mai mult adaptați unei culturi a competitivității);

- necesitatea de a crea spațiu, inclusiv instrumente financiare, pentru proiecte intersectoriale;

- cooperarea pe diferite niveluri concomitent: între indivizi, între structuri, între oraşe, între teritorii;

1.c) Implicarea în proiecte a cetățenilor cu background diferit:

- este important ca cetățenii să aibă încredere în capacitatea lor de a influența, pentru a se implica politic;

- În democraţie, este foarte important să dai timp şi să creezi spaţiul optim oamenilor să se exprime: persoanele cu background diferit au capacități diferite de relaționare, de exprimare și este important să se aibă în vedere acest aspect. De obicei există o monopolizare a discuțiilor/acțiunilor de către persoanele cu nivel ridicat de educație care au ușurința exprimării, nivel ridicat de încredere în sine şi o  capacitate bună de comunicare, în timp ce persoanele cu un nivel mai scăzut de educaţie, în special cele provenind din grupuri aflate în situaţii de risc, au nevoie de un timp şi spaţiu mult mai extinse pentru a se exprima, fiind necesare crearea unui cadru de încredere, siguranţă şi susţinere.

- Din aceleaşi motive enumerate mai sus, nu trebuie grăbit consensul întrucât există riscul să fie un consens fals, parţial (multe persoane având nevoie de mai mult timp pentru a se deschide, pentru a se exprima)este periculos să ajungi la consensul rapid – conflictul/exprimarea în contradictoriu nu reprezintă un lucru negativ – ceea ce este foarte important este de a crea cadre în care participanții să se simtă în siguranță pentru a putea să-și exprime convingerile reale (este de preferat ca în situațile foarte importante, luarea decizilor să nu fie luată prin vot, ci prin consens – consensul trebuie construit);

- una dintre provocările cu care se confruntă societatea prezentă este nevoia de a construi încredere.

1.d) Cum te asiguri că autoritatea publică facilitează acţiunea:

-  co-interesarea autorităţilor (trebuie să conştientizeze nevoia, valoarea acţiunii inclusiv pentru ei);

accesarea nivelului corect (uneori poate fi cel tehnic, alteori cel politic);

-  schimbarea mentalităţii angajaţilor din serviciul public (cât mai multe acţiuni de formare, schimb de experienţă, modele de bună practică etc.);

- mediatizarea cererilor adresate autorităţilor publice şi a răspunsurilor acestora;

-  motivarea acestora prin exemplificarea cu modele de bună practică ale altor instituţii similare ;

- e timpul să se conştientizeze că adevărata autoritate o reprezintă comunitatea şi nu instituţiile publice, nici oamenii din ele, unicul rol al acestora fiind acela de a deservi nevoile şi interesele comunităţii; atunci când autoritatea publică nu o face, comunitatea are dreptul să intervină, să îşi ceară drepturile;

În cadrul celui de-al doilea atelier s-a discutat despre necesitatea de identificare, activare și refolosire a resurselor materiale și imateriale existente la nivel local și global în lupta de combatere a sărăciei:

Principalele idei/întrebări care au stat la baza acestui atelier se referă la:

- cum să implici cetățenii în identificarea resurselor care se risipesc la nivel local;

- s-a subliniat faptul că în fiecare comunitate există resurse: a) abandonate; b) folosite necorespunzător (sub potențialul lor de utilitate), c) resurse folosite care nu sunt împărtășite;

- regândire a rolurilor unor resurse – să se gândească o multifuncționaliate a unor resurse existente în societate;

- modalități de a transforma bunuri publice în bunuri comune, prin practici legale;

- împărțirea de resurse se bazează pe încredere – necesitatea de a construi încredere în societate;

- combinarea obiectivelor în folosirea de resurse;

- importanța de a nu stigmatiza beneficiarii prin modul de folosire a unor resurse (exemplu: în cazul băncilor alimentare sociale, beneficiarii sunt stigmatizați – de ce nu s-ar combina acestea cu practici de achiziție în grup, care ar reduce o serie de costuri);

- stabilirea unor noi reguli pentru reciclare (exemplu: în India, exista o practică curentă de izolare a caselor prin reutilizarea hainelor – în prezent, lucrul acesta este tot mai dificil de realizat deoarece hainele conțin o parte semnificativă de elemente sintetice, care nu pot fi reciclate);

- cum putem convinge cetățenii să se gândească la resurse și nu la bani?;

- unele bunuri redevin resurse dacă li se dă o altă utilitate.

 

În vederea unei noi utilizări, a reactivării a unor resurse existente, sunt necesare:

- stabilirea de reguli clare pentru utilizatori;

- construirea încrederii;

- a acorda legalitate acestor practici.

Totodată, au fost amintite o serie de bune practici în ceea ce privește folosirea alternativă a resurselor, precum:

- folosirea spațiului de la școli după-masa pentru diverse activități comunitare;

- valorificarea spaţiilor din instituţiile instituţiile publice (inclusiv cele de cultură – teatre, cinema) în afara programului propriu de funcţionare;

- car-sharing;

- sistem public de autostop (în Belgia, Primăria a dezvoltat niște însemne de recunoaștere a celor care fac autostopul pentru a facilita încrederea între aceștia și cetățeni);

- preluarea de produse seara din piețe, care sunt pe cale de a fi stricate;

- grădini comunitare;

- organizarea unor petreceri pentru strângere de fonduri, fonduri cu care s-a amenajat cu panouri solare o clădire;

- reciclare decorațiilor de iarnă;

- coachsurfing.

Alte posibile resurse ce pot fi reactivate sau valorificate mai mult prin partajare:

- echipamentele IT înlocuite în instituţii (publice, private);

- dvd-uri, casete audio;cărţi;

- reţelele wi-fi (prin partajare);

- biciclete, role alte echipamente sportive (prin partajare):

-  instrumente muzicale

- ustensile de grădinărit, scule, maşini de spălat etc. prin partajarea între mai multe familii  (co-housing);

-  telefoanele mobile;

- spaţiile (clădiri/terenuri) aparţinând bisericilor, spaţiile publice de orice fel (pieţe publice, parcuri, terenuri virane etc.), spaţiile expoziţionale pe perioadele neocupate, acoperişurile clădirilor etc.

Notă: pe site-ul conferinţei puteţi găsi publicate:

- speech-urile şi prezentările  : http://rights-poverty.eu/documentation-conference/

- înregistrările video : http://www.youtube.com/user/SocCohesionCoE

- apariţiile în presă: http://rights-poverty.eu/media/v

La pagina de facebook pot fi consultate mai multe poze realizate cu ocazia atelierelor de lucru (http://www.facebook.com/photo.php?fbid=352654828183357&set=a.352654791516694.1073741825.100003165292654&type=1&theater).

Material realizat de: Aura Hazotă și Mihaela Vețan.