Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Sebastien Houssin: Cetăţenii sunt încurajaţi să preia iniţiativa şi să se implice în amelioarea condiţiilor de viață

Interviu cu dl. Sebastien Houssin,
coordonatorul al proiectului Mulhouse-teritoriu de co-responsabilitate, Franța

Orașul Mulhouse este primul care a experimentat, în Europa, organizarea de consultări a cetățenilor în vederea creării unei viziuni cu privire la bunăstare și la nevoile comunității pornind de la cetățeni spre autorități, și nu în forma tradițională, de sus în jos. Cum ați utilizat a rezultatele întâlnirilor cu cetățenii?

Odată ce criterile de bunăstare şi, respectiv, de sărăcie sunt exprimate de către cetăţeni, prin răspunsuri la întrebări ce vizează percepțiile lor asupra bunăstării, urmează etapa stabilirii indicatorilor progresului societal. Răspunsurile au fost prelucrate cu ajutorul programului Espoir, dezvoltat de Consiliul Europei. Indicatorii de bunăstare care au rezultat sunt, de asemenea, supuşi dezbaterii şi validării de către cetăţeni. Indicatorii astfel obținuți ne permit să realizăm un diagnostic al teritoriului care să fie împărtășit de cetățeni și pe baza căruia să putem lansa acţiuni concrete, relevante, așteptate de cetățeni.

În afara dimensiunilor sociale, economice, de mediu, democratice şi culturale identificate, ce au adus în plus aceste răspunsuri şi cum au influențat ele elaborarea planurilor de acţiune?

secvență centrul orașului Mulhuouse

În urma întâlnirilor deliberative cu cetățenii, au fost identificate opt familii (sau dimensiuni) ale bunăstării: mediul de viaţă, accesul la mijloacele de trai, relaţiile cu şi între organizaţii, relaţiile personale, echilibrele personale și societale, sentimentul de bunăstare şi atitudinile – iniţiativele. Marele plus al acestor răspunsuri este aspectul multidimensional pe care îl obținem cu privire la bunăstare. Un alt avantaj al procesului prin care s-a ajuns la definirea bunăstării este că aceasta a fost exprimată, definită, împărtăşită de către cetăţeni. Locuitorii orașului înşişi sunt cei ce îi conferă forţă, rază de acţiune şi legitimitate.

metoda SPIRAL implică cetățenii în formularea criteriilor de bunăstare

Dezbaterile europene cu privire la necesitatea implicării cetăţenilor în definirea indicatorilor de bunăstare confirmă faptul că o astfel de abordare conduce la îmbunătăţirea participării cetăţenilor la derularea de proiecte şi la dezvoltarea/implementarea de politici locale. Puteţi da exemple în acest sens?

Prin implicarea cetățenilor și a autorităților în procesul de identificare de probleme, elaborarea de instrumente pentru măsurarea progresului societal, construirea politicilor locale bazate pe nevoile și pe interesele cetățenilor, contribuim la operaționalizarea principiilor coresponsabilității sociale. Cetăţenii dobândesc, în acest fel, un rol important; în mod ideal, ei sunt invitaţi să se angajeze în diferitele stadii ale procesului cum ar fi definirea bunăstării, punerea diagnosticului, elaborarea şi punerea în aplicare a planului de acţiune, evaluarea rezultatelor. La elaborarea şi punerea în aplicare a planului de acţiune, în cadrul procesului de acțiune coresponsabilă, cetăţenii sunt încurajaţi să preia iniţiativa şi să se implice în amelioarea condiţiilor de viață. Uneori fac acest lucru pe cont propriu sau în parteneriat cu actori asociativi sau instituţionali. Pot cita trei exemple din Mulhouse. Avem un grup de părinţi se reunesc de mai multe ori pe lună şi vin în întâmpinarea adulţilor şi tinerilor din cartier, pentru a discuta despre educaţie, dificultăţile întâlnite… şi încearcă să menţină în cadrul cartierului o Cartă a respectului. Acţiunea pilot se numește Este nevoie de un întreg cartier pentru a educa un copil. Un al doilea exemplu: au fost locuitori care și-au exprimat dorința să participe la ateliere de schimb de cunoştinţe. Ei s-au adresat centrului social din cartierului lor şi s-au implicat în înfiinţarea acestor ateliere. Acţiunea pilot Drouot-Barbanègre se desfășoară sub genericul Împreună pentru bunăstarea tuturor! În sfârșit, o parte dintre cetăţenii care au participat la ateliere de lucru privind fabricarea produselor cosmetice şi de întreţinere naturale a rămas atașată de obiectivele proiectului. Acești cetățeni se întâlnesc acum în mod autonom și au ajuns să propună altor locuitori din cartier să participe la atelierele de lucru, să învete să fabrice asemenea produse, pornind de la rezultatele acţiunii pilot Întâlnirile pentru un consum responsabil.

Ce idei sau soluţii noi, care nu existau înainte în politica publică, au apărut în urma acestui proces de definire a indicatorilor de bunăstare? Ați putea detalia?

Desigur. Putem oferi exemplul Contractului Social Multipartit care devine, treptat, un real instrument al politicilor publice comunitare în domeniul acţiunilor sociale. Plecând de la constatarea că monitorizarea persoanelor beneficiare de venituri minime putea fi ameliorată, serviciul de acţiune socială a comunităţii a experimentat acest instrument. Obiectivul acestei acţiuni este de a permite persoanelor beneficiare de prestașii sociale să se îndrepte spre un mai bine prin atacarea “totalității” dimensiunilor excluderii sociale bazate pe dinamica de grup.

În termeni concreţi, modelul propus este extins asupra unui grup de 12 – 15 de persoane pe an, timp de 10 luni, și se desfăşoară în trei etape. La început, cele 12-16 persoane beneficiare de venituri minime exprimă ceea ce consideră că înseamnă pentru ele bunăstarea şi sărăcia (de pildă: a fi recunoscut, a participa la viaţa societăţii, a se înţelege bine cu familia, a avea suficienţi bani pentru a face ieşiri, a avea o locuinţă confortabilă etc.). Pe această bază, ei se consultă cu profesionişti cu privire la acţiunile pe care pot să le întreprindă, pentru a-și îmbunătăți condiția (de exemplu, să participe la viaţa unui centru social, să aibă la dispoziție ateliere în care să învețe administrarea bugetului, să activeze într-unatelier de teatru etc.). Ei sunt încurajați, de asemenea, să și definească angajamentele pe care sunt dispuşi să și le asume în cadrul acestui tip de proiect. În sfârșit, după semnarea contractului, acţiunile alese în etapa anterioară sunt puse în aplicare. Evaluările intermediară şi finală se realizează cu ajutorul criteriilor de bunăstare şi sărăcie exprimate de către cetăţeni la începutul parcursului.

Până în prezent, Contractul Social Multipartit pe care vi l-am descris a fost reprodus de trei ori și se bucură de un important sprijin politic. Am identificat 10 puncte-cheie care au făcut din acest proiect un succes și cred că va rămâne între modelele de bune practici din orașul nostru.

Din experiența dumneavoastră, utilizarea indicatorilor de bunăstare creează sinergii între actorii locali? În ce fel?

Întâlnire de lucru în Strasbourg

Ca orice proces colaborativ, sau metodă de coproducţie, dacă vreți, demersul prin care se construiește o “zonă de responsabilitate comună” creează sinergii şi o apropiere, o mobilizare mai importante decât reușesc să facă procesele descendente sau neparticipative. De altfel, ceea ce întăreşte aceste efecte pozitive este pe de-o parte obiectivul “bunăstarea tuturor”, care este unificator şi, pe de-alta parte, aspectul inovator şi creativ al demersului de “responsabilitate comună”.

Concret, dacă reluăm exemplul Contractului Social Multipartit, persoanele beneficiare de venituri minime care şi-au încheiat participarea la proiect au dorit, la finalul celor 10 luni în care au fost sprijinite, să încurajeze şi alte persoane să participe la noi contracte de acest gen. În plus, pot să vă spun că s-au cristalizat noi reprezentări, au fost construite relaţii noi între beneficiarii cu venituri minime – ca partenerii beneficiari, şi profesioniştii de asistenţă socială – ca parteneri instituţionali.

Interviu realizat de Mariana Cernicova, Asociația CRIES
Traducerea: Ramona Bălan, Asociația CRIES.